Poate ți s-a întâmplat și ție să reacționezi într-o situație aparent banală, iar apoi, după ce lucrurile se liniștesc, să rămâi cu o întrebare care nu îți dă pace: „De ce m-a afectat atât de tare asta?”. De ce a fost atât de intens, atât de greu de dus, de parcă nu era doar despre acel moment. Pentru mulți oameni, această discrepanță între situație și reacție este confuză și, uneori, chiar rușinoasă.
În realitate, de cele mai multe ori nu reacționăm doar la ceea ce se întâmplă în prezent. Reacționăm și la ceva mai vechi, mai profund, care se activează fără să ne dăm seama. În Schema Therapy, acest lucru este explicat prin conceptul de „moduri” – stări emoționale și mentale care apar automat și care ne influențează felul în care simțim, gândim și reacționăm.
Unul dintre cele mai sensibile și puternice moduri este ceea ce numim Copilul Vulnerabil. Este partea din noi care poartă experiențele emoționale timpurii: momentele în care ne-am simțit insuficienți, respinși, neînțeleși sau abandonați. Nu este o parte „logică” sau rațională, ci una profund emoțională, care rămâne prezentă în fundalul vieții noastre și se activează atunci când ceva din prezent seamănă, chiar și vag, cu acele experiențe.
Când acest mod este activ, nu mai reacționezi doar ca adultul de azi, cu resursele, experiența și capacitatea ta de analiză. Se activează și acea parte mai veche, mai sensibilă, care a învățat cândva că nu este în siguranță sau că nu este suficientă. De aceea, reacțiile pot deveni disproporționate față de situația actuală. Nu pentru că „exagerezi”, ci pentru că în acel moment nu răspunde doar prezentul, ci și trecutul.
Asta explică de ce unele situații aparent mici pot declanșa reacții foarte intense: o replică, o privire, o absență, o schimbare de ton. Pentru exterior poate părea minor, dar pentru tine poate activa ceva mult mai profund. Și atunci apare acea senzație că „m-a lovit prea tare”, fără să fie clar de ce.
Din acest motiv, simplul sfat „controlează-te” sau „nu mai reacționa așa” rareori funcționează pe termen lung. Nu pentru că nu ai voință sau autocontrol, ci pentru că problema nu este doar una de control. Este, înainte de toate, una de înțelegere. Dacă nu știi ce parte din tine reacționează și de ce, este foarte greu să schimbi ceva în mod real.
Procesul de schimbare începe, de obicei, în momentul în care începi să observi aceste diferențe. Să îți dai seama că există mai multe „părți” în tine, că unele reacții vin dintr-un loc mai vechi și că nu tot ceea ce simți este despre prezent. Această conștientizare nu elimină instant emoțiile, dar le face mai ușor de înțeles și, în timp, mai ușor de gestionat.
Pe măsură ce înveți să recunoști când se activează Copilul Vulnerabil, începi să creezi un spațiu între stimul și reacție. Un spațiu în care poți răspunde diferit, mai conștient, mai adaptat realității de acum. Nu este un proces rapid și nici simplu, dar este unul profund. Pentru că nu este vorba doar despre a reacționa mai puțin intens, ci despre a înțelege mai bine cine ești și de unde vin reacțiile tale.
Dacă te regăsești în aceste descrieri și simți că unele reacții sunt greu de explicat sau de controlat, este posibil ca în spate să fie exact aceste mecanisme. Iar vestea bună este că ele pot fi înțelese și lucrate în terapie, într-un mod care nu te judecă, ci te ajută să te cunoști mai clar.
Adrian David este psiholog clinician și psihoterapeut, specializat în anxietate, depresie și lucrul cu schemele cognitive și emoționale. Oferă ședințe de psihoterapie în București și online.