De ziua Sănătății Mintale, m-am tot gândit cât de mult am complicat noi, oamenii, acest termen. Sănătate mintală a ajuns să sune ca un standard de neatins, ca și cum ar trebui să fim mereu calmi, echilibrați, în control. Dar viața nu arată așa.
Sănătatea mintală NU înseamnă să fii mereu fericit. Dacă ești fericit non-stop, probabil negi ceva.
NU înseamnă nici să fii relaxat tot timpul – uneori e normal să-ți sară țandăra, să nu-ți găsești locul, să ai nopți în care nu-ți găsești locul în pat.
NU înseamnă să nu greșești niciodată, să nu te enervezi, să nu plângi.
NU înseamnă că nu mai ai nevoie de oameni sau că trebuie să-ți „controlezi” perfect emoțiile.
Pentru mine, sănătatea mintală e mai aproape de ideea de flexibilitate și de adaptabilitate. De a te schimba fără să te pierzi. De a rămâne deschis și vulnerabil chiar și atunci când te doare. De a depăși și integra momentele dificile și traumele, de a nu rămâne blocat in durere. De a fi deschis la experiențe noi, chiar dacă nu sunt neapărat genul nostru de chestii.