De ce este bine să înțelegem diferența dintre ele și când pot fi ele funcționale sau toxice.
1
Frica este o stare automată de alarmare care ne face să credem că există un pericol iminent, care ne amenință siguranța și securitatea. Ea este însoțită de impulsul de a fugi sau lupta și ne pune astfel în poziția de a ne îndepărta de pericol sau de a ne apăra.
2
Anxietatea este teama anticipativă privind apariția unui pericol sau eveniment nefericit, însoțită de senzația de îngrijorare, disconfort și-/sau simptome somatice nelăcute. Obiectul pericolului anticipat poate fi atât intern, cât și extern.
3
Anxietatea devine toxică atunci când începe să ne afecteze semnificativ în diferite domenii ale vieții (personal, social, profesional etc.). Ajungem să luptăm astfel cu efectele anxietății mai degrabă decât cu pericole reale și, fără să ne dăm seama, viața noatră poate fi controlată de această luptă.
Este foarte important să înțelegem corect ce este anxietatea și cum se diferențiază ea de frică, de exemplu, deoarece mulți dintre noi nu facem această diferență. Frica este o reacție, un mecanism de supraviețuire evolutiv, o alarmă care se declanșează atunci când estimăm apariția iminentă a unui pericol. Anxietatea, pe de altă parte, este un răspuns emoțional declanșat de frica unui pericol, real sau nu, care ar putea să ne pândească undeva în viitor.
Distincția este importantă deoarece frica are ca rezultat mobilizarea imediată și automată a unor resurse ale organismului pentru a ne pregăti fie să luptăm, fie să fugim de acel pericol. De exemplu, dacă suntem la o plimbare și în fața noastră apare un animal periculos, începem să respirăm mai repede și inima bate cu putere, absorbind mai mult oxigen și fiind astfel pregătită pentru un efort intens. Acest proces automat de reacție la o amenințare este controlat de sistemul nervos simpatic. Activarea acestuia în cazul unui pericol este foarte importantă pentru supraviețuire, însă prețul este un consum energetic foarte mare.
Atâta timp cât sistemul nervos simpatic nu se declanșează prea des, efectele negative asupra noastră sunt minime. Însă atunci când suferim de o tulburare de anxietate, de exemplu în cazul fobiei sociale sau al unui atac de panică, sistemul nervos simpatic este activat mult mai mult decât normal, în cazul extreme aproape în permanență, ceea ce vine la pachet cu un cost de energie enorm și care duce în scurt timp la epuizare. Ajungem astfel să luptăm cu efectele anxietății mai degrabă decât cu pericole reale și, fără să ne dăm seama, viața noatră poate fi controlată de această luptă.